Gargarita frunzelor de porumb

Insecta este raspandita in zonele de cultura a porumbului, fiind in principal intanlita atat in partea Europei, cat si in vestul continentului astiatic.

Pentru prima oara, prezenta insectei a fost semnalata in anul 1834, in Iran.

In tara noastra, Ratisoara a fost intanlita pentru prima oara la inceputul secolului 20, in judetul Ilfov.

In Romania, prezenta Ratisoarei este fregvent semnalata in zonele de stepa, cat si in cele de silvostepa din Banat, Transilvania, Lunca Dunarii sau in vaile principalelor rauri din tara. In tara noastra, specia are o singura generatie pe an, si ierneaza ca adult in sol la adancimea de 40-60 de centimetri.

La temperatura solului de 5 grade Celsius (spre sfarsitul iernii) insectele incep timid sa paraseasca locul de iernare, migrand catre straturile superioare ale solului, acolo unde asteapta conditiile climatice favorabile manifestate de temperaturile mai mari cu 10 grade decat temperatura de inghetare a apei ( 0 grade Celsius).

Ratisoara (Tanymecus dilaticollis) este considerat ca fiind cel mai aprig daunator al porumbului, provocand totodata pagube insemnate si culturilor de floarea soarelui, sfecla pentru zahar,soia, lucerna sau grau.

Atacul insectelor este usor de observat, ca urmare a retezarii plantelor de la colet, fapt care provoaca distrugerea in mare parte a recoltei. In cazul unui atat puternic si iresponsabil stopat de catre fermier, este necesara intoarcerea imediat a culturilor.

O importanta metoda de combatere a daunatorului o reprezinta rotatia culturilor, utilizarea la semanat a materialului in prealabil tratat ( Carbofuran 350 pentru 25 l/t samanta), cat si lucrarile periodice de intretinere.
In privinta solutiilor chimice utilizate in vederea combaterii Ratisoarei, se recomanda utilizarea urmatoarelor solutii: Carbofuran 350, Cruiser 350 FS, Kaiso sorbie 0,15 l/ha.
In situatia in care nu s-a eferctuat tratamentul semintei, in situatia in care conditiile climatice sunt indreptate spre un atac puternic al daunatorului, se impune imediat tratamente curative pe baza amestecului intre Sinoratox- 3 l/ha+Decis 2,5.

Lupoaia pentru cultura de floarea soarelui

Lupoaia este o planta parazita ce produce pagube care depasesc adesea 50% din recolta, efectul negativ al acestei plante fiind deasemenea evident si sub aspect calitativ, manifestandu-se prin reducerea procentului de ulei din achene.

Lupoaia este intanlita in toate tarile cultivatoare de floarea soarelui, fara nici o exceptie, in Romania fiind pentru prima data intanlita in anii 30'.

Plantele de floarea soarelui atacate au talia sensibil mai mica, in timp ce tulpinile sunt subtiri si lipsite de calatidii (ori au calatidii atrofiate). Achenele (semintele) sunt mici, seci, in timp ce procentul de ulei este foarte redus.

In jurul unei singure plante de floarea soarelui se dezvolta 40-50 de plante parazitare, in timp ce uneori, numarul acestora se poate dubla.

Cea mai recomandata metoda de combatere a Lupoaiei din culturile de floarea soarelui, o constituie cu siguranta asolamentul. Revenirea pe aceeasi sola a culturii dupa o perioada minima de 4-5 ani, are efecte pozitive in lupta cu Lupoaia. Este de asemenea necesara conditionarea semintelor ce vor fi utilizate la semanat. 

Cu toate acestea, cea mai inteleapta metoda de prevenire si combatere a Lupoaiei din culturile de floarea soarelui, o constituie alegerea rationata a soiurilor si a hibrizilor.

Un agricultor a renunțat la legume ca să crească arbori Paulownia

 Potrivit site-ului https://ro.stiri.yahoo.com/, Vasile Chiriţoiu s-a apucat să planteze arbori Paulownia în urmă cu patru ani, când a cumpărat primul puiet din Spania, cu cinci euro. Acum, a ajuns la o afacere înfloritoare pentru că acest tip de pom crește într-un an cât alții în zece.

După un an de la plantare, arborele atinge înălţimea de 4-5 metri, iar la vârsta de trei ani când poate fi tăiat, ajunge şi la 20 de metri.

Mai mult, în fiecare an, arborele dă lăstari de la rădăcină, astfel că pe parcusul a mai multor ani, se pot înregistra  mai multe cicluri de tăiere, a afirmat Chirițoiu, citat de digi24.ro.

„O muncă mult mai uşoară şi mult mai frumoasă. Nu stai în solare la căldură, stai la umbră, la aer liber”, a spus Vasile Chirițoiu, comparând plantația cu agricultura.

În ceea ce privește veniturile obținute de pe două plantații, una de cinci și alta de două hectare, ambele aflate în primul an de exploatare, Chirițoiu speră să obțină 50.000 de euro.

Microelementele- Caracteristici generale

Ca importanta fiziologica, carentele de microelemente au serioase repercursiuni la nivelul plantelor, acestea manifestandu-se prin aparitia unor importante tulburari de nutritie.

Microelementele necesare diferitelor plante de cultura se asigura de regula pe baza resurselor existente in sol.

In cazul unei agriculturi moderne, complete, cantitatile de microelemente puse la dispozitia plantelor pe baza resurselor existente in sol, devin de cele mai multe ori insuficiente in vederea realizarii unei nutritii corespunzatoare, motiv pentru care se impune aplicarea ingrasamintelor chimice in vederea sporirii cantitatii de microelemente puse la dispozitia plantelor.

Administrarea acestor ingrasaminte este necesara si chiar obligatorie in urmatoarele situatii:
- pe soluri erodate;
- pe soluri pe care s-au administrat amendamente calcaroase;
- pe soluri nisipoase;
 -pe soluri exploatate in regim de irigatie;

Administrarea ingrasamintelor cu microelemente poate fi efectuata astfel:
- prin stropiri foliare;
- prin tratarea semintelor sau a butasilor inante de semanat/plantat;
- prin aplicarea in benzi o data cu semanatul;
- prin aplicarea in apa de irigatii a microelementelor;

Gandacul din Colorado, un daunator redutabil

Sau Leptinotarsa Decemlineata cum este cunoscut in lumea stiintifica, este o specie originara din America de Nord, unde a fost pentru prima oara intanlita in 1824. Foarte repede s-a raspandit pe intreg continentul american, pentru ca 50 de ani mai tarziu sa isi faca simtita prezenta si in Europa occidentala.
In Romania, prezenta i-a fost pentru prima oara semnalata la mijlocul secolului trecut, in comuna Sapanta (Baia Mare).

In tara noastra, gandacul din Colorado dezvolta 1 pana la 3 generatii in cursul unui an, motiv pentru care combaterea acestuia presupune munca suplimentara din partea fermierilor.

Gandacul din Colorado ierneaza ca adult in sol, acolo unde se retrage incepand cu a doua jumatate a lunii septembrie, la adancimi cuprinse intre 10-40 centimetri, in unele cazuri adancimea de iernat a speciei poate ajunge pana la 1 metru adancime.

Aparitia gandacului din Colorado se produce incepand cu luna martie, atunci cand temperaturile sunt in continua crestere.

Daca deplasarea gandacului se realizeaza prin zbor in cautarea hranei, interesant este faptul ca ouale sunt depuse pe partea inferioara a frunzelor, in grupe de cate 150.

In mod special, gandacul din Colorado ataca plantele din familia Solanaceae, cartof, tomate, patlagele vinete si chiar ardei. Dintre plantele intanlite in flora spontana, care reprezinta in acelasi timp o sursa de infestare a culturii cu acest periculos daunator, sunt matraguna, maselarita etc.

Combaterea gandacului din Colorado este importanta si de mentionat in lucrarile de inceput atunci ca se doreste infiintarea unei culturi apartinand familiei Solanaceae. Astfel, aratura adanca de toamna, prasilile repetate in perioada de vegetatie, sunt metode mecanice eficiente de lucru impotriva daunatorului.
Incurajarea populatiilor zoofage care sunt daunatori naturali ai gandacului din Colorado, reprezinta o alta metoda de combatere, desi nici favorizarea plantelor care prin structura lor chimica au un efect letal asupra daunatorului nu sunt de lepadat. Intre acest plante amintim : papadia,lucerna, salcam, mohor lat, porumb, loboda, cicoare, floarea-soarelui.

Pragul economic de daunare este inregistrat atunci cand se intanlesc1-2 adulti/m2 pentru culturile de vinete sau de cartof.

Si in prezent, Decis 0,3 l/ha ramane una dintre cele mai bune solutii chimice de combatere a gandacului din Colorado, alaturi de Fastac 0,1 l/ha sau de Karate 0,2 l/ha.