Cultura orezului. Lucrarile solului, Boli, Daunatori, Buruieni

• Asa cum este si cazul altor culturi, aratura ramane principala lucrare a solului si in ceea ce priveste cultura orezului. Aceasta trebuie executata inca din toamna, atunci cand umiditatea solului permite desfasurarea in conditii optime a lucrarii de fata. In situatia in care umiditatea este prezenta in mod excesiv la suprafata solului, este necesara amanarea araturii pana in primavara, pentru a putea fi executata in conditii corespunzatoare.

Adancimea de executare a araturii de toamna trebuie sa fie cuprinsa intre 25-30 cm, in timp ce operatiunea de fata executata in timpul primaverii, trebuie efectuata la o adancime de 15-20 cm.

Daca aratura nu s-a putut executa in conditii corespunzatoare in timpul toamnei, aceasta poate fi efectuata primavara, asa cum am mai spus, ori deopotriva in "ochiurile" iernii.

La desprimavarare aratura de toamna sau cea de iarna se lucreaza cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti.

• O alta lucrare de baza a solului dupa aratura, o constituie cea de nivelare a terenului. Aceasta se efectueaza toamna ori primavara inainte de semanat.

In tehnologia de pregatire a solului pentru cultura de orez, este cunoscuta o nivelare capitala, ce se face odata cu demararea lucrarilor de amenajare a orezariei si apoi odata la 4-5 ani, cat si o nivelare de intretinere ce se efectueaza in fiecare an.

Nivelarea terenului se poate face in teren uscat folosind nivelatoare tractate prin doua treceri in sensuri diferite sau dupa inindarea terenului cu un strat de apa. O parcela bine nivelata trebuie sa se incadreze intre limitele + sau - 5 cm.

Orezul se seamana atunci cand temperatura solului a inregistrat temperaturi de 12 -13 grade Celsius timp de cateva zile. Din punct de vedere calendaristic, epoca optima in care poate incepe procesul de semanat se incadreaza intre 20 aprilie-5 mai atunci cand se seamana in uscat, sau 1-10 mai atunci cand se seamana in apa.

• Principalele specii de buruieni intanlite in cultura orezului sunt:

 Echinochloa oryzoides              Leersya oryzoides                                                       

In vederea combaterii speciilor de buruieni apartinang genului Echinochloa,se recomanda aplicarea unor erbicide pe baza de molinat, precum: ORDRAM 72 CE, 7-8 l/ha;
Acest erbicid se administreaza dizolvand cantitatea necesara in 200-400 de litri de apa. Referitor la momentul de aplicare, ei bine este de mentionat faptul ca solutia obtinuta se incorporeaza in sol la 6 cm prin una, doua lucrari energice cu grapa cu discuri perpendiculare una pe cealalta.
Leersya oryzoides poate fi combatuta din cultura orezului aplicand erbicidul numit Basta CE, 5l/ha.

• Cele mai periculoase boli din cultura orezului sunt: Pyricularia oryzae si Fusarium oryzae, ambele putand fi combatute in urma tratamentelor cu Zeama bordoleza.

• Intre daunatorii culturii de orez, cei mai intanliti sunt tantarul orezului ce poate fi combatut prin tratamente cu Detox 25%, dupa ce apa din cultura a fost temporar eliminata.

• Referitor la adancimea de semanat, ei bine aceasta nu este mai adanca de 2 cm, sau chiar de 1 cm in situatia semanatului in strat de apa.

Principalii daunatori ai porumbului-Combatere

Daunatorii sunt un factor limitativ considerabil in ceea ce priveste cultura porumbului. Intre cei mai periculosi astfel de daunatori, amintim:

1. Ratisoara porumbului (Tanymecus dilaticollis) prezenta sa este extrem de daunatoare culturii de porumb, deoarece ataca plantele de la rasarire si pana in faza de 3-4 frunze. Atacul adunltului este semnalat la nivelul coletului, pe care il reteaza. Atunci cand atacul daunatorului se manifesta la plante aflate intr-o stare de vegetatie mai avansata, frunzele sunt consumate intrepte. Acestea se refac ulterior, insa perioada de vegetatie este mult intarziata. Larvele rod radacinile plantelor de porumb.

In situatia in care nu au fost efectuate tratamente aspura semintelor, in vederea combaterii Ratisoarei putem folosi insecticide precum: SINORATOX 35 3l/ha in amestec cu DECIS 2,5 sau KARATE 2,5 0,25 l/ha.

2. Gandacul pamantiu (Opatrum sabulosum) este fregvent intanlit in partea de sud a tarii, mai precis in zona Campiei Romane cat si in sudul Moldovei. Atacuil adultilor se mainfesta in primele faze de vegetatie a culturii de porumb, retezand-o de la colet. Daunatorii de fata se combat cu tratamente la samanta, utilizand unul din insecticidele : Gaucho 8l/t de seminte; Cosmos 5l/t de samanta sau Cruiser 9l/t de samanta.

3. Carabusul de stepa (Anoxia villosa) larvele acestor insecte mai sunt cunoscute si sub denumirea de viermi albi. Acestea rod in totalitate radacinile plantelor de porumb. Odata atacate, plantele raman pier ori raman slab dezvoltate si implicit efectul negativ al atacului acestor daunatori se rasfrange si asupra productiei.

4. Viermele vestic al radacinilor de porumb (Diabrotica virginifera). Atacul larvelor se manifesta cu precadere la nivelul radacinilor. La inceput acestea se hranesc cu perisorii absorbanti ai radacinilor, pentru ca in final sa patrunda in interiorul radacinilor. Plantele atacate au o senzibilitate ridicata la cadere, in timp ce culoarea lor capata o tenta usor deschisa. Adultii se hranesc in principal cu frunze, polen si matase.

Dupa inflorire, adultii se hranesc cu matasea din varful stiuletilor dar si cu boabele in lapte.

In mod categoric este interzisa monocultura de porumb in situatia in care a fost semnalata prezenta porumbului.

Combaterea chimica a acestui daunator se rezuma la folosirea unor momrli realizate dintr-un amestec de insecticid, stimulatori de hranire si atractanti. Doza este de 10 kg momeala/ha.

5. Sfrederitorul porumbului (Ostrinia nubilalis). Odata aparute, larvele rod frunzele si organele florale ale paniculului. Acestea din urma odata atacate se frang usor, pentru ca apoi larvele se continue treaba patrunzand in interiorul tulpinii.

Referitor la combaterea daunatorului, putem limita prezenta acestuia in cultura de porumb practicand araturi adanci sau utilizand hibrizi timpurii. In general se evita utilizarea substantelor chimice in vederea combaterii acestui daunator.

Fertilizarea organica la porumb

Gunoiul de grajd este de departe cel mai utilizat ingrasamant organic din practica agricola, urmat de namolurile rezultate de la fermele cu profil zootehnic si de ingrasamintele verzi.

Valoarea agricola a gunoiului de grajd este diferita in functie de specia de animale de la care provine. O tona de gunoi de grajd  contine 5-10 Kg N, 2-5 Kg P2O5, 5-10 Kg K2O, 1,2-3,7 Kg Ca, 0,8-2,9 Kg Mg, precum si cantitati apreciabile de microelemente.

Datorita compozitiei complexe pe care o are, gunoiul de grajd aplicat culturii de porumb are un efect favorabil si imediat, cu deosebire la hibrizii cu perioada lunga de vegetatie. Acest lucru datorita faptului ca perioada de exploatere a resurselor nutritive ale solului este mai mare in cazul acestor hibrizi.

Efectul favorabil al gunoiului de grajd atinge limite maxime odata aplicat terenurilor acide, erodate si pe cele grale. Dozele recomandate in aceste cazuri sunt cuprinse intre 20-60 t/ha, cantitate care va fi incorporata sub aratura.

Foarte important este faptul ca ingrasamintele organice nu le suplinesc pe cele chimice, ci doar vin cu eventuale completari care nu au efecte secundare negative asa cum este cazul ingrasamintelor chimice. Cu alte cuvinte, aplicarea ingrasmintelor organice trebuie sa fie efectuata in deplina corelatie cu cele chimice.

In cazul fermelor cu profil zootehnic industrial, colectarea deseurilor se va face in bazine speciale,

Ingrasamintele verzi au rol asemanator gunoiului de grajd, fiind pe deplin exploatate in Uniunea Europeana. Dintre plantele recomandate ca ingrasaminte verzi enumeram: sulfina, mazarea, lupinul alb, rapita etc.
Utilizand acest sistem, se recomanda ca dupa recoltarea plantei de cultura, in timpul verii sa fie executata aratura de baza pentru ca mai apoi sa fie semanata cultura dubla pentru ingrasamant. Aceasta se lasa pe radacini pana la inceputul primaverii, pentru ca mai apoi sa fie incorporata superficial prin doua treceri cu grapa cu discuri, dupa care se va semana porumbul.

Pastrarea legumelor in stare proaspata

Acesta este un aspect deosebit de important, fie ca vorbim de pastrarea legumelor peste iarna, ori o perioada cat mai indelungata inspre a putea fi in mod corect prelucrate.

In functie de proprietatile lor naturale, cunoastem legume putin rezistente la pastrare (castraveti, ridichi de luna, verdeturi), acestea putand fi pastrate doar cateva zile; cunoastem deasemenea legume cu durata de pastrare medie (fasole de gradina, patlagele vinete, tomate)acestea se pastreaza 2-3 saptamani; legume rezistente la pastrare asa cum sunt cartofii, ceapa, usturoiul.

In principal, durata de pastrare a legumelor depinde in mare parte de continutul in apa si substanta uscata. Cu cat raportul intre cele doua este idreptat in mod evident spre substanta uscata, cu atat creste in mod direct proprtional durata de pastrare.

Este deja cunoscut faptul ca pretabilitatea legumelor la pastrare este influentata, invers proportional, de cantitatea de caldura degajata de acestea prin respiratie. Deasemenea, aceasta insusire a legumelor este influentata si de factorii naturali. Astfel, ploile abundente din perioada de vegetatie influenteaza negativ durata de pastrare a legumelor. In aceeasi masura irigatiile sau fertilizarile exagerate cu azot au influente negative in ceea ce priveste durata de pastrare.

Capacitatea de pastrare a legumelor mai este influentata pe de o parte de temperatura din timpul recoltarii. In acest caz, temperaturile ridicate a recoltare provoaca deshidratarea legumelor, fapt care se rasfrange in mod negativ asupra duratei de depozitare.

Este de mentionat faptul ca pastrarea legumelor se va realiza in depozite speciale (ferite de radiatia solara). 

Depozitele frigorifice destinate pastrarii legumelor sunt divizate in compartimente de cate 500 de tone fiecare, dotate cu instalatiile speciale prevazute de reglementarile in vigoare.

In spatiile cu atmosfera controlata, temperatura se mentine in limitele -1*C...+4*C si la o umiditate de 90-95%. In aceste conditii, durata de pastrare a legumelor poate creste cu 30-60 de zile.

O alta metoda de pastrare a legumelor in stare corespunzatoare o constituie posibilitatea iradiereii cu raze gamma. Aceste raze au efect bactericid si de combatere a unor daunatori. In mod regulat, aceasta metoda se aplica in vederea pastrarii cepei cat si a cartofilor.